Istele dae su tofet de Santu Antiogu

Sas isteles de Santu Antiogu

Sas isteles pùnicas sunt repertos chi pertenent a cussos ispàtzios sagrados chi tzèrriant "tofet", logos in ue pro tempus meda si pensaiat chi bi faghiant sacrifìtzios de pipios, mentres oe est semper prus forte sa cumbintzione chi fiant logos pro s’interru de sos pipios nàschidos mortos o mortos in sos primos annos de bida.
Sas isteles pùnicas sunt repertos chi pertenent a cussos ispàtzios sagrados particulares chi tzèrriant "tofet", logos in ue pro tempus meda si pensaiat chi bi faghiant sacrifìtzios sambenosos de pipios, mentres oe est semper prus forte sa cumbintzione chi fiant logos pro s'interru de sos pipios nàschidos mortos o mortos in sos primos annos de bida.

Intre sas isteles torradas a nois dae sos tzentros pùnicos de sa Sardigna, est de significu pro su chi pertocat sa cantidade e sa calidade sa creze de cussas chi benint dae sa tzitade de Sulci, in die de oe Santu Antiogu. Sos archeòlogos Sabatino Moscati e Pedru Bartoloni, tra sos istudiosos prus de primore in custa genia de repertos, ant organizadu su corpus sultzitanu in bator mannos agrupamentos cronològicos:

1)550-450 a.C Custu grupu pertocat a sas isteles non figuradas, comente tzipos e bètiles, e cussas cun figuras maschiles retratadas a manera simple, pro su prus de costàgiu cun sos bratzos pesados; sas fèminas sunt imbetzes retratadas de cara, pro su prus ischintas (cun sas manos in sas titas,micada ligada a manera simbòlica a sa fecundidade), prus a raru bestidas. In custas isteles essint a campu sos primos incuadramentos egitizantes.

2)450-350 a.C. In custu segundu grupu bi sunt sas isteles in ue s'incuadramentu egitizante est prus fitianu e elaboradu a sa minuda. In sas colunnas essint a foras cabitellos protoeòlicos; s'incroamentu si mostrat a bias decoradu cun sìmbulos astrales, comente su discu solare o sa farche de sa luna, cabuladu a fitianu dae unu frisu de colovras ureas. Sas rafiguratziones umanas presentant immàgines feminiles ammantadas, rafiguradas cun sa postura de cara e cun chinnas diferentes: unu bratzu pinnigadu in petorras e s'àteru istèrridu in costàgiu; o si nono mentres toloint unu frore de lotu e unu discu, interpretadu comente immàgine de tumbarinu chi a seguru fiat impitadu in tzerimònias ufitziales.

3)350-250 a.C. Su grupu nche sortit unu nùmeru mannu de isteles cun una connotatzione forte gretzizante, mostrada mescamente in s'incuadramentu architetònicu, chi leat sa forma de tempieddu grecu meru e sìncheru cun colunnas laterales, incroamentu e frontone. In su frontone benit postu a fitianu su discu solare e sa farche de sa luna. In intro de su tempieddu si ponet sa figura umana: immàgine feminiles ammantadas, comente in su grupu de in antis, o immàgines sena connotatzione sessuale ammantadas e chi toloint su sìmbolu de Tanit (unu triàngulu cabuladu dae unu chircu).

4)250-I sèculu a.C. De custu perìodu, s'ùrtimu pro su chi pertocat sa bida de sos tofet, faghent parte sas isteles prus piticas, iscolpidas pro su prus in sa pedra crobia birdòngia o in su màrmaru e a pustis postas in unu codina manna pro dare monumentalidade a a totu canta s'òpera. Sos tipos gretzizantes sunt galu presentes, e si distinghent ca tenent una articulatzione prus ampra de sos particulares: bidimus colunnas cun incrastas o pilotos ondrados cun una decortazione rica de roseddas in rilievu. Sas figuras umanas sun galu caraterizadas dae sa manta e s'istola, toloint su "signu de Tanit” e, a bias mantenent cupas pro sas bufadas.

A custos agrupamentos mannos si depet annànghere in finis un'ùrtimu grupu de isteles minoreddas cun incuadramentu curvilìneu in ue in intro b'ant retratados semper animales: berbeghes, mascros berbeghinos e, petzi in duos casos, boes e traos, bidos de costadu.

Sas rafiguratziones de sas isteles pertocant semper su mundu religiosu. Tzipos e bètiles si podent interpretare comente rapresentatziones simbòlicas de sa divinidade, gasi comente divinidades depiant èssere fortzis fintzas unas cantas de sas figuras umanas, mentres pro su chi restat si depet pensare a rafiguratziones de figuras satzerdotales, comente dant testimonia sos ogetos intregados in assòtziu iconogràficu : tamburinos, cupas de bufòngiu, su sìmbolu de sa dea Tanit. Sas rafiguratziones de animales, belle a seguru si depiant referire a sos mortos sacrificales donados a sa divinidade cando s'arrimaiant sas urnas cun in intro sa chisina de sos pipios mortos.