Eugenio Tavolara, istèrgios de cortigu, 1958-1961

Torrende a imbentare s'artesania

S'artesania est unu aspetu de importu de sa cultura artìstica de sa Sardigna contemporànea, Custu si depet, in prus de sa richesa de s'artesania populare (chi unu crìticu difìtzile comente a Ugo Ojetti definiat in sos annos binti "aristocratzia intre sas artes paesanas"), a s'operatzione intelligente de design fata subra custu intre sos annos Chimbanta e Sessanta.
S'artesania est unu aspetu de importu de sa cultura artìstica de sa Sardigna contemporànea, Custu si depet, in prus de sa richesa de s'artesania populare (chi unu crìticu difìtzile comente a Ugo Ojetti definiat in sos annos binti "aristocratzia intre sas artes paesanas"), a s'operatzione intelligente de design fata subra custu intre sos annos Chimbanta e sos primos Sessanta de su sèculu coladu dae artistas comente a Eugenio Tavolara e Ubaldo Badas.
Pro mèdiu de s'ISOLA (Istituto Sardo Organizzazione Lavoro Artigiano), chi nde fiat diretore, Tavolara fiat resessidu a abbiare sas formas de sa traditzione (mesche in sos setores de su tèssile, de s'intritzu e de s'intàlliu in linna) ponende•las a cuntatu cun sas punnas de sa moda internatzionale, in cussu momentu cun sa tenta de iscobèrrere a nou sos valores de una mediterraneidade simple cantu sofisticada; una operatzione chi, agiudada dae su boom turìsticu de sa Costa Smeralda, e dae su brotare cullegadu de villas e de albergos cun sos bisòngios de arredu issoro, aiat tènnidu luego fortuna in Europa e in sos USA e fiat istada sustènnida a forte in Itàlia dae Gio Ponti in sa rivista "Domus".

Episòdiu de significu in sa renàschida artesana de sa Sardigna fiat istadu su fràigu in Tàtari in su 1956 de su padillione intregadu a ospitare sas mostras de s'ISOLA. Progetadu dae Ubaldo Badas, su padillione est intre sas mègius architeturas in Sardigna in sos annos chimbanta, manifestatzione cuncreta de s'unidade intre arte, artesania e architetura: est difatis ondradu dae decoratziones de tzeràmica de Gavinu Tilocca, Emìlia Palomba, Giusepe Silecchia, e acollit unu rilievu in isteatite e unu bancu de linna disignadu dae Tavolara.
Mortu custu ùrtimu in su 1963, s'ISOLA leat una bia noa, mirende prus a sa cummertzializatzione chi a su rennou estèticu de sos produtos. Nointames s'eredade de Tavolara no est istada pèrdida de su totu, ma sighit a bìvere in su traballu de medas artesanos e designer sardos, comente a issu impignados in s'isfortzu de fàghere coesìstere modernidade e traditzione.