Càntigu a tenore, Ulìana

Mùsica vocale

Sunt medas e diferentes sas formas de sa mùsica vocale chi si podent agatare in totu sa Sardigna.Resumende in lestresa s'agatant espressadas reservadas, piessinnadas dae s'impreu de una tècnica contivigiada impitende sa boghe e dae una abilesa mera chi teniant sos esecutores ispetzializados a prou. S'agatant puru espressadas inclusivas a manera bundante, fatas de pagos sonos.
Sunt a beru medas e diferentes sas formas de sa mùsica vocale - cun o sena acumpangiamentu istrumentale - chi si podent agatare in totu sa Sardigna. Resumende in lestresa s'agatant espressadas reservadas, piessinnadas dae s'impreu de una tècnica contivigiada impitende sa boghe e dae una abilesa mera chi teniant sos esecutores ispetzializados a prou (professionistas o semiprofessionistas, semper e cando òmines e fèminas chi ant sighidu àndalas ispetzìficas de imparu. S'agatant puru espressadas inclusivas a manera bundante, assentadas subra pagos sonos (a bortas duos-tres sonos ebbia), chi non rechedint una cumpetèntzia particulare, permitende de prus a sa gente de bi leare parte (finas si sunt prevìdidos mecanismos de inclusione e esclusione subra sa base extra-musicale, comente su de fàghere parte de unu grupu, de una comunidade locale).
Intre custos duos cabos s'agatat unu continuum prenu (a bortas ispantosu) de cuntestos mesanos, in ue essint a campu cumbinatziones esecutivas diferentes: càntigos monòdicos femminiles o maschiles; polivocalidade e polifonias vocales ("a cappella") maschiles o femminiles (petzi a raru amesturadas); càntigos maschiles e/o femminiles cun acumpangiamentu istrumentale. Pro su prus, oe no est a s'avesu de impreare su càntigu monòdicu, nessi in cuntestos de interatzione culletiva e in sos logos pùblicos, e no est mancu contu de ispetzialistas. Paritzas tipologias sunt semper e cando nòdidas meda e documentadas a manera bundante: est su casu mescamente de sas "anninnias", "duru•duru" e càntigos de su repertòriu pro sa piseddina, fatos dae sas fèminas, e paret chi nd'esistant variantes diferentes cunforma a sas àreas geoculturales diferentes (ma non tenimus istùdios ispetzìficos) e esecutziones de una finesa ladina e de una cumplessidade vocale.Belle totu sa majoria de sa documentatzione possèdida est su resurtu de registratziones non contestuales (a prus de custu, bidu chi pertocant a su cuntestu ìntimu, "de domo" de su mundu de sas fèminas, custos càntigos est difitzile a nde los bogare a pìgiu in su momentu) e non s'ischit bene cantu e comente si siant isparghinados (finas si est de crèere chi sa costuma de cantare anninnias a su fedu la tèngiant puru sas mamas giòvanas de como). A bisu de Pedru Sassu, in sa simplesa de s'istrutura de custas espressadas monòdicas femminiles si podet ispigrare s'ispìritu sìncheru de su sistema musicale sardu, produidu cun unu trìtonu (tres tonos intreos). Un'àtera moda monòdica femminile nòdida e mentovada est su càntigu pro sos mortos, s'atitu, de su cale esistint paritzas atestatziones sonoras (ma non cantadas in su momentu, che a semper). S'atitu pertocat cuntestos performativos de su tempus passadu (chi forsis los ant mudados tropu in paristòria). Meda sunt fintzas sas regortas de sas interpretatziones de càntigos monòdicos maschiles, prus a notu sos mutos e sos càntigos de ballu. Est galu craru in sa retententiva de sos betzos finas s'ammentu de monodias cantadas acumprende a sas fainas manuales de sa massaria, in su tempus passadu. In carchi casu, oe chi est oe, su càntigu monòdicu faghet de acumpangiamentu a sos ballos e pro cussu si cantat in sos logos pùblicos de sas festas, un'esempru est su durdurinu famadu olianesu. Pro su chi atenet su càntigu cun prus de una boghe, in antis de totu esistent paritzas espressadas – no ispetzialìsticas – in ue si registrat s'adopiadura de una lìnea melòdica "all'unisono" (cun sa presèntzia, s'in casu mai, de passàgios in eterofonia, est a nàrrere cun intervallos armònicos chi non sunt chircados): est su casu de sos paritzos càntigos de fide, devotzionales, ligados a cultos o a ritos particulares, cantados dae grupos pagu prus o mancu mannos siat de òmines chi de fèminas. Fitianas medas sunt sas esecutziones de gosos e de rosàrios de custa creze.
In su casu de espressadas polifònicas meras e sìncheras, ue si podent intèndere nessi duas partes musicales diferentes tra issas, dae una banda s'agatant protzedimentos no ispetzialìsticos de tipu lineare (est a nàrrere chi una melodia est arrichida pro more de s'annanta de una o prus de una parte pro motu parallelu a s'acutu e/o a su bassu, in pagas paràulas si cantat sa matessi melodia ma in una lìnia diversa). Pro esempru s'agatant in sas esecutziones de càntigos devotzionales (gosos e rosàrios) a boghes mesturadas (òmines e fèminas, est naturale, cantant a partes parallelas) o in cussas de òmines e fèminas chi cantant in registros vocales diferentes (comente cumbinat in su repertòriu de sos cunfrades de Casteddu, in Chida Santa). Dae s'àtera banda bi sunt protzedimentos ispetzialìsticos meda, fatos de polifonias de tipu acordale-verticale comente su càntigu a tenore e a cuncordu. Una moda particolare est sa polifonia ispetzialìstica cun duas partes vocales maschiles (sa contra) chi acumpàngiat sa cantada campidanesa e su càntigu a mutetu, piessinnada dae movimentos parallelos e de traessu de sas partes. Sa filera manna de sas espressadas de càntigu cun acumpangiamentu istrumentale mudat cunforma a cuddas ue sos istrumentos oferint un'arrimu de ritmu (est su casu de sos càntigos monòdicos femminiles sedatzende, o cun àteros trastos de traballu documentados in su tempus passadu o de sas esecutziones ballende in ue su càntigu solista est arrimadu dae sa trunfa o dae àteros idiofonos). Mudat fintzas cunforma a cuddas ue sos istrumentos arrimant su càntigu, a manera armònica, e/o cun passàgios in contrapuntu (comente su càntigu a chiterra, o cuddu acumpangiadu dae s'organete o dae sa fisarmònica), a sas polifonias cumplessas de paru contrapuntìsticu chi si formant intre su càntigu e s'acumpangiamentu de paritzos aeròfonos particulares, sas launeddas a primu. Un esempru piessignadu sunt sas espressadas cun prus de una boghe in cuntestu religiosu (litùrgicu e nono) chi, acumpridas in intro de sas crèsias, sunt acumpangiadas dae s'organu ( o armonium), comente su repertòriu nòdidu de Aggius, documentadu in paritzas biddas de su de Aristanis che a Bidda Santu Antoni. Tocat de dare atentu in sa matessi manera a sas subrapositziones de boghes de comente sessat su càntigu a chiterra (bide s'ischeda) in su repertòriu de su càntigu in re (sa serrada a boghe leada) cun resurtos de polifonia in "tuilage", e in prus unos cantos passàgios cun partes parallelas de sa Corsicana, in su matessi repertòriu etotu.

"Anninnia" (frammento). Esecuzione Antonietta Puggioni di Bosa. Registrazione di Pietro Sassu, realizzata il 6 settembre 1996, edita nel CD: Canti popolari di Bosa e Planargia, a cura di P. Sassu, Udine, Nota, 1998, cd 2.52.

"A cantemmu a li tre re. Gobbula" (frammento). Esecuzione voce maschile e "trimpanu" (tamburello basco). Registrazione realizzata da Pietro Sassu negli anni Sessanta a Sassari e pubblicata in: P. Sassu, Le voci di Sassari, Udine, Nota cd book, 1998.

Bibliografia
A.M. Cirese, Gli Aggius. Coro del Galletto di Gallura, long playing DdS 131-33, Milano, I dischi del Sole, 1966;
P. Sassu, L. Sole, "Funzione degli stereotipi nel canto popolare sardo", in RIdM, 12, 1972, pp. 115-144.