Morfologia

Sa parte de sa grammàtica chi istùdiat sa forma de is paràulas si denòminat morfologia. Mescamente in custu setore su sardu cunservat crara•crara s'imprenta de sa limba romanza, mustrende tretos meda chi, segundu su parre de sa majoria de is iscritores, ddu ligant a una latinidade de tipu arcàicu.
Sa parte de sa grammàtica chi istùdiat sa forma de is paràulas si denòminat morfologia. Mescamente in custu setore su sardu cunservat crara crara s'imprenta de sa limba romanza, mustrende tretos meda chi, segundu su parre de sa majoria de is iscritores, ddu ligant a una latinidade de tipu arcàicu.
Dae su puntu de bista de sa morfologia, in totu is limbas romanzas e non petzi in custas, is partes de su discursu sunt - pro conventzione - partzidas in variàbiles e invariàbiles. Pro su fatu chi si faeddat de una matèria de amprura manna, mala a resùmere in tretos curtzos, si sutalìneant inoghe unos cantos fatos chi parent de significadu seguru. Is dialetos a is cales a s'ispissu si faghet riferimentu, in su sèberu de is esempros, sunt semper cuddos tzentrales, mescamente su nugoresu-baroniesu chi forsis prus de àteros at mantesu piessinnos prus serentes a sa forma latina. Sutasetziones importantes sunt s'istùdiu de is inflessiones (morfologia inflessionale) e s'istùdiu de sa formatzione de is paràulas (morfologia derivatzionale). Una cantidade de cuntzetos linguìsticos generales sunt impreados a manera fitiana pro fàghere una descritzione prus fàtzile de una limba. Unos cantos de custos sunt de importu. Sa morfologia de su sardu podet pàrrere complicada, ma in beridade est regulare meda e pro custu semper e cando no est difìtzile a dd'imparare. Non si depet ammentare unu nùmeru mannu de etzetziones, petzi unu nùmeru bundante de modellos regulares.

Sintassi
In tretos medas su sardu iscrezèniat cunforma a s'italianu e a is àteras limbas neolatinas a manera bastante definida, mescamente in su verbu, in su plurale e in sa forma interrogativa. Pro fàghere un'esempru su benidore (futuru) simple si format cun s'ausiliare "àere" prus sa prepositzione "a" e s'infinidu. Es. “apo a nàrrere” "dirò", "as a nàrrere" "dirai". Sa costrutzione printzìpiat in su tardulatinu cun “habere ad” + infinidu. Finas su conditzionale presente si format impreende una forma modificada de su verbu “dovere” prus s'infinidu. Es. “dia nàrrere” "direi", “dias nàrrere” "diresti". Tìpica de sa limba sarda est sa forma progressiva: si costruit cun s'ausiliare èssere prus su gerùndiu. Es. "so andende" "vado", sto andando". A sa matessi manera de is limbas romanzas ibèricas s'imperativu negativu si format impreende sa negatzione “no” prus su congiuntivu. Es. no andes "non andare". Esistet su chi si narat acusativu personale o prepositzionale, est a nàrrere s'impreu de sa prepositzione "a" in su complementu diretu referidu a pessone. Es. "apo bidu a Giuanne", "ho visto Giovanni", chi si podet acarare cun s'ispagnolu "he visto a Juan". S'artìculu definidu su, sa, sos, is, sas, derivadu dae su latinu ipse, ipsa, s'impitat paris cun su pronùmene relativu chi, “che”, in is espressiones sos chi "quelli che", su chi "quello che", che a s'ispagnolu los que, las que. Su plurale s'otenet annanghende "-s" a su singulare. S'interrogativa si format cun s'inversione de s'ausiliare. Es. Partidu Giuanne est? "È partito Giovanni?", Mandigadu as? "Hai mangiato?".

Lessico

Mancari paritzos pòpulos a pustis de s'èssere achidados in s'ìsula, cun is limbas issoro (belle semper romanzas), apant annoadu in bona parte s'ossadura latina originària de su lèssicu sardu, aguantat unu nùcleu tzentrale de paràulas in is cales - a s'ispissu – si cuntzentrant is sinnos de una sabidoria e connoschèntzia prus mannas pro sa tzivilidade isulana. Su sardu est una limba neolatina, est a nàrrere chi derivat dae s'evolutzione de su latinu faeddadu dae is Romanos antigos in s'ìsula. Est lògicu chi custa madrighe at lassadu tratas mannas in su lèssicu, est a nàrrere in is paràulas impreadas in custa limba pro comunicare. Che a sa morfologia de sa limba, finas s'anàlizu de su lèssicu fundamentale permitet de cumprèndere cun fatzilidade su piessinnu romanzu de su sardu. "Difatis, - iscriet Giovanni Lupinu – finas suponende pro unu momentu chi non s'esseret connotu nudda de su latinu (sa "limba mama" unitària, chi pro àteras “famìlias linguìsticas”, che a cussa germànica, no est connota pro more de testimonias iscritas), is corrispundèntzias in su lèssicu fundamentale – e finas, prus importantes, in sa morfologia – intre su sardu e is àteras limbas neolatinas diant resurtare gasi frecuentes e ispartas chi non si podent acrarire cun sa casualidade o cun fenòmenos de prèstidu, ma petzi pensende a sa continuatzione de formas pretzisas eredadas dae una limba mama comuna e sighidas segundu isvilupos fonèticos particulares. Pro custu, is assimìgios chi oe si podent fàghere intre is limbas neolatinas diferentes derivant a beru dae custa madrighe comuna”. Nde bidimus unos cantos esempros: latinu "patre"(m) > sardu "pátre" (in su sardu antigu, mentras oe s'impitat babbu; cfr. ital. padre, isp. Padre); lat. matre(m) > sd. mátre (in su sardu antigu, mentras oe s'impitat mama; cfr. ital. madre, isp. Madre); lat. homo, homine(m) > sd. ómine (cfr. ital. uomo, isp. hombre).