Logo Regione Autonoma della Sardegna
SOS BENES CULTURALES DE SA SARDIGNA
sardegnacultura  ›  perìodos istòricos  ›  aragonesu e ispagnolu

Aragonesu e ispagnolu

Casteddu, crèsia de Santu Domìnigu, su de XV-XVI sèc. Casteddu, crèsia de Santu Domìnigu, su de XV-XVI sèc.
A tempos de su 1323 s'infante Alfonso de Aragona lompet a Sardigna pro esecutare s'àutu de infeudatzione chertu dae papa Bonifàtziu VIII in favore de Giàime II de Aragona, cun sa creatzione, in su 1297, de su "Regnum Sardiniae et Corsicae" chi posca aiat intregadu a su soberanu aragonesu.
A primos sa tzitade de Bidda de Crèsia (chi oe si cramat Iglèsias) e a pustis, in su 1326, su Casteddu de Càralis ruent in manos aragonesas a dannu de sos Pisanos.

Sos sennores pisanos-genovesos de sas famìllias de sos de Dòria e Malaspina poderant a sa conchista de s'ìsula paris cun su giuigadu de s'Arborea, contra a su cale s'Aragona si ghetat in una gherra longa e istentosa, chi at a bìnchere petzi in su 1410.

Dae como in antis sa terramanna ibèrica at a èssere su puntu de riferimentu pro s'ìsula, mescamente sa Catalùnya, siat pro sa polìtica amministrativa (sunt tramudadas in Sardigna sas istitutziones catalanas prus de importu), siat pro cussa culturale. Ma una sessada verdadera de sa cultura italiana acuntesset in Casteddu ebbia, mentres in su giuigadu arboresu e in su restu de s'ìsula sa mudadura andat prus a priu.

Ferdinandu II (soberanu dae su 1479 a su 1516), in su 1479, promulgat unas cantas reformas istitutzionales pro fàghere de s'Ispànnia unu grandu istadu europeu. In su disinnu suo de agualamentu culturale b'at fintzas sa promotzione de "fàbricas" noas chi depiant èssere testimonia de s'unidade natzionale noa pro mèdiu de una monumentalidade rica e pomposa. Naschet gasi una moda artìstica, chi est de sos Res catòlicos, in ue s'aunint istilemas gòticos, mudèjar e rinascimentales.

In Sardigna semper e cando non s'agatat luego un'iscumprou de sa polìtica artìsticu-culturale noa: su gòticu in sa forma sua isulana sighit a su mancu fintzas a su de XVII sèculos a marcare sas architeturas religiosas e tziviles, acumpange·nde·si, dae s'acabu de su Chimbighentos, cun s'ideologia rinascimentale noa batida dae sa Cumpannia de Gesus (in s'ìsula dae su 1559) e dae sos ingennieris militares e in lìnia cun sos inditos artìsticos de Filipu II (1556-1598). Cun s'erederi de Càralu V si cumprit difatis de su totu su protzessu de ispanniolizatzione de s'ìsula: in su pianu artìsticu - cun s'istile chi li narant "plateresco"- s'arribat a una sìntesi formale, intre sos limbàgios gòticos e classitzìsticos, chi at a distìnghere s'architetura locale finas a s'acabu de su Seschentos.
Patrimonio culturale della Sardegna