Oristano, chiesa del Carmine: particolare della facciata (1776-1785)

Edade sabàuda

Sos Savòia in Sardigna

Cun sa congruida de sa "gherra de sutzessione ispanniola", su 2 de austu 1718 sessat, cun su patu de Londra, sa primatzia ispanniola in Sardigna chi colat in manos a sa rèpula ducale de sos Savoia chi, paris a su domìniu territoriale de s'ìsula, achirit su tìtulu règiu.

Sos ingennieris militares

Sa Sardigna colat de su totu in manos a sos Savòia in su 1718, ma custu non marcat sa sessada de sas fàbricas artìsticas chi bi fiant, chi si distinghent pro su limbàgiu tardobarocu, aguantende fintzas a s'acabu de su sèculu in una filera de crèsias chi aunint elementos de traditzione locale cun modos de su manierismu de su Chimbighentos e de su barocu de su Seschentos.

Su primu Setighentos

In sa prima metade de su Setighentos, nointames su sèberu de su guvernu sabàudu de respetare sas istitutziones e de sas leges sardas, sas atziones acumpridas s'istesiant dae sas ideas de primìtzios, siat pro sèberos pretzisos chi pro dificultades cuncretas. Un'esempru est su cunsìderu diferente, si postu a cunfrontu cun sa monarchia ispanniola, de s'istitutu de su visurè.

S'arte de importatzione

Sa colada de su Regnu de Sardigna dae sos Asburgo de Ispànnia a sos Savòia, pro su chi pertocat sos produtos artìsticos, non mudat de meda sas cuncàmbias traditzionales cun sas tzitades italianas de su Mediterràneu, francu pro s'avantzada in su cuadru culturale de sos sèberos estèticos de sos soberanos noos.

Su primu Otighentos

Su 3 de martzu 1799 su re de Sardigna Carlo Emanuele IV de Savòia, a pustis de sa fuida dae su Piemonte, lompet a Casteddu ocupadu dae sas tropas de Napoleone, cun in fatu familiares e collaboradores. A dae chi sa corte s'istentat in s’ìsula finas a su 1814, custu dae unu ghetu abbiat sa restauratzione polìtica e tzivile, dae s’àteru faghet balangiare a sos Savòia unu cunsensu nou.