S'architetura romànica est sa forma artìstica chi espressat mègius s'originalidade de sa Sardigna giuigale, annoditada ca faghet parte de su limbàgiu internatzionale europeu e ca at traballadu cun piessignos locales.
Cun sa conchista de Giustinianu sa Sardigna faghet parte de s'Imperu bizantinu; finas a su de VII sèculos s'amministratzione abarraiat intregada a duas autoridades, unu "praeses" pro sas atividades tziviles e unu "dux" pro cuddas militares. Su "praeses" teniat finas su controllu polìticu e giuditziàriu de s'ìsula, difatis l'aiant postu a nùmene "iudex insulae".
Sos giuigados, sas bator entidades istitutzionales gasi comente fiat partzida sa Sardigna a pustis de sa metade de su Milli, fiant organismos chi teniant piessignos giurìdicos comente istados meros e sìncheros. In chima de s'istrutura bi fiat su giùighe, tìtulu ereditadu "de deretu". Sos sèllios in prumu nos faghent testimonia direta de su valore giurìdicu chi daiant a custu tìtulu.
Moende dae sa segunda metade de su de XI sèculos, una filera de cajones, comente s'atividade de sos mòngios benedetinos e sa lòmpida de maistros continentales, ant mudadu, a sa latina, s'assentu econòmicu e culturale de s'ìsula. Mudant sos sinnos de sa rapresentatividade, comente cuddos architetònicos, ma a bellu a bellu finas sos echilìbrios internos.