Borutta, chiesa di San Pietro di Sorres (secc. XII-XIII)

Edade giudicale

Sos bator regnos de sa Sardigna Medievale

S'architetura romànica est sa forma artìstica chi espressat mègius s'originalidade de sa Sardigna giuigale, annoditada ca faghet parte de su limbàgiu internatzionale europeu e ca at traballadu cun piessignos locales.

Sas orìgines de sos giuigados

Cun sa conchista de Giustinianu sa Sardigna faghet parte de s'Imperu bizantinu; finas a su de VII sèculos s'amministratzione abarraiat intregada a duas autoridades, unu "praeses" pro sas atividades tziviles e unu "dux" pro cuddas militares. Su "praeses" teniat finas su controllu polìticu e giuditziàriu de s'ìsula, difatis l'aiant postu a nùmene "iudex insulae".

Sos giuigados comente regnos

Sos giuigados, sas bator entidades istitutzionales gasi comente fiat partzida sa Sardigna a pustis de sa metade de su Milli, fiant organismos chi teniant piessignos giurìdicos comente istados meros e sìncheros. In chima de s'istrutura bi fiat su giùighe, tìtulu ereditadu "de deretu". Sos sèllios in prumu nos faghent testimonia direta de su valore giurìdicu chi daiant a custu tìtulu.

Su ruolu de Pisa e de Gènova

Moende dae sa segunda metade de su de XI sèculos, una filera de cajones, comente s'atividade de sos mòngios benedetinos e sa lòmpida de maistros continentales, ant mudadu, a sa latina, s'assentu econòmicu e culturale de s'ìsula. Mudant sos sinnos de sa rapresentatividade, comente cuddos architetònicos, ma a bellu a bellu finas sos echilìbrios internos.