Aristanis, fògiu de còdighe miniadu de su de XIII sèculos

Literadura giudicale

Iscritos giurìdicos e primas proas literàrias

Sende chi non bi fiat una literadura culta in limba sarda, sas òperas chi fiant ispàrghidas in Sardigna, in su tempus giuigale, depiant èssere cuddas in latinu, o toscanu, o catalanu. In su Medioevu sa Sardigna aiat connòschidu un'istòria sua particulare, prena de piessignos de originalidade.

Sos documentos prus antigos in limba sarda

Su Medioevu at lassadu un’eredade manna de atos, documentos e còdighes iscritos in sardu. Sa calidade e sa cantidade sunt gasi mannas chi, ponende•las a pare cun àteras zonas neolatinas, sa Sardigna las binchet in primatzia. Pro cuddos tempos fiat desempradu un’impreu gasi mannu, fitianu e carcu de su vulgare in àmbitu giurìdicu-amministrativu.

Sos condaghes

Sos condaghes (XI - XIII sèculos), sunt de sas primas testimonias de su vulgare sardu. Sunt manoscritos in pergamena, cun documentos chi pertocant a patrimònios de crèsias o comunidades religiosas. In printzìpiu fiant registros patrimoniales redatzionados a forma de ischedas cosidas una subra a s'àtera e posca imboligadas in unu fuste (kontakion in gregu-bizantinu).

Literadura religiosa

Sos istudiosos ant torradu a sestare a nou su ruolu de sa literadura religiosa in su medioevu sardu. Sa paghesa totale de fontes as dadu matana documentende, a manera iscientìfica, una produtzione chi depiat èssere prus bundante. Comente cumbinaiat in sos iscritos, finas sas òperas de gènere sagradu, fiant pertocadas dae su plurilinguismu, piessignu de sa cultura sarda.

Catalanu giurìdicu e literàriu

Cando sa Corona de Aragona conchistat s'ìsula, sa Sardigna intrat in sa filera de sas regiones mediterràneas ue su catalanu est sa limba de poderiu. Sos conchistadores noos si leant su contivìgiu de ispàrghere su limbàgiu issoro a livellu giurìdicu, insertende•lu in sa comunicatzione istitutzionale e in forma de limba veiculare de su Parlamentu de su rennu nou.