Porto Cervo, hotel Cala di Volpe, 1963

S'ìsula de sas vacàntzias

Su boom turìsticu in Sardigna est rapresentadu dae sa crèschida de sa "Costa Smeralda" chi aiat ocasionadu unu mecanismu de cambiamentu totale de logos disabitados chi, pro su chi at cajonadu si podet cunsiderare che a pare cun sa bonìfica de Sassu e de sa fundatzione de Carbònia in s'interi de su Bintènniu.

In su 1962 si fiat costituidu su "Cunsòrtziu Costa Smeralda" chi, atraessu sas règulas firmas detadas dae su Comitadu internu de Architetura, punnaiat a s'amparu de sas caraterìsticas architetònicas e a assentare sos edifìtzios segundu un'uniformidade de interventu, cumpartzidu e impreadu fintzas dae sa Comuna de Arzachena. Custu programma aiat cajonadu cuntierras sighidas cun sa Regione Autònoma de sa Sardigna e de sos entes de s'Istadu finas a si ghetare s'unu a pare sas responsabilidades. Su sèberu fatu fiat istadu cussu de fraigare meda in sas costeras cun tzimentu e matones oru·oru de su mare.

Custu aiant mudadu pro semper s'assentu territoriale, a dannu de sas biddas rurales giai esistentes chi non fiant intradas in s'indùstria de su turismu. Sa "lumera" de totu su pianu fiat istadu s'architetu Luigi Vietti chi aiat imbentadu su nùmene Costa Smeralda, ponende unu muntone de topònimos noos divenidos a pustis famados meda. Su primu assemidamentu fiat istadu cussu de Porto Cervo, chi, cumentzende dae s'albergu, aiat formadu un'assentu urbanìsticu a inghiriu de una pratza, a zisa de burgu medioevale, ma cun sa variante chi su giassu tzentrale (fìsicu e simbòlicu) intregadu a sa crèsia fiat coladu a sas boutiques e a sos logos de adòbiu, puntos noos de riferimentu e de usu de sa sotziedade chi abbitaiat sa Costa.

Su tipu de architetura elaboradu at fatu nàschere su chi li narant Istile Mediterràneu, basadu subra formas simples, volùmenes làdinos e arrebussos a colores craros. Est un'architetura eclètica, chi leat in prèstidu unos cantos elementos de sa traditzione sarda, torrende·ddos a nou e mescamente torrende·ddos a repìtere in manera de fàghere prus pagu atzivu s'efetu visivu. Non mancant difatis minudas e finiduras comente sos arrebussos cun prùere de granitu, sas bigas de ghinnìperu, sas tèulas sardas (arrimadas però in pìgios de guàina in polièstere), sos muraches a bullu, chi ammentant una "mediterraneidade mìtica". Sa fortuna de sa cale at giutu a una degeneratzione de s'architetura in sos bidditzolos e in sos assemidamentos turìsticos cun interessu de creze ispeculativa. Custos sèberos de caràtere elitàriu, aiant belle burradu sa làcana intre propaganda e realidade, mancari arribende a solutziones de livellu artu - comente si podet acarare in sos primos assemidamentos – aiant contribuidu a dare un'immàgine a duas caras de sa traditzione sarda prus chi un'atinu e un'impreu nou de custa.