Sa cantada campidanesa

Sa poesia cantada a bolu, piessignu de s’àrea meridionale de s’ìsula si faghet, pro su prus, cun sas formas mètricu-musicales de su mutetu longu e de su versu. Su mutetu longu si cantat acumpangiadu dae duas boghes de gùturu, chi li narant "bàsciu" e contra; su versu si cantat, a s’avesu, cun s’acumpangiamentu de sa chiterra. A custa gara de poesia li narant "cantada".
Sa poesia cantada a bolu, piessignu de s'àrea meridionale de s'ìsula si faghet, pro su prus, cun sas formas mètricu-musicales de su mutetu longu e de su versu. Su mutetu longu si cantat acumpangiadu dae duas boghes de gùturu, chi li narant "bàsciu" e contra; su versu si cantat, a s'avesu, cun s'acumpangiamentu de sa chiterra.
Mentras chi sa forma de su versu iscurret e est bastante simple in sa mètrica (est una croba de duinas) e la connoschent e l'impreant a s'ispissu finas sos amantiosos, chi s'apentant in sas ocasiones informales, sa forma de su mutetu est imbetzes cumplicada meda e bi cheret unu livellu chi pagos ebbia resessint a ofèrrere. Duncas la manìgiant sos poetas "professionistas" – ca lis dant unu cumpensu cando cantant in palcu – e in sas ocasiones ufitziales de sa gara poètica. Difatis la faghent, pro traditzione, a sas festas religiosas in ondra a sos santos patronos o, semper e cando, chi lis ant dedicadu crèsias in intro de sa bidda o in sos sartos foras de bidda.

A sa gara de poesia campidanesa li narant, a s'avesu, "cantada" e sos chi la cantant sunt sos cantadores. Su nùmene cheret ammentare su naturale "sonoru" de sa poesia, e sa richesa e su contivìgiu a prou de sos istiles de su càntigu chi agatamus oe dat resone in totu a cussu nùmene.
Sa cantada campidanesa podet àere tipos diferentes de impostatzione temàtica. In sa forma prus piessignada e nòdida, cudda chi li narant "cantada a fine serradu", s'arresonada poètica est disignada in pìgios diferentes, cunforma a unu sistema cumplicadu a beru. Unu de sos poetas – bator a s'avesu- tenet su ruolu de fundadore, est a nàrrere s'incurat de istèrrere s'impiantu de sa cantada. Isse sèberat unu tema e lu proponet pro mèdiu de un'immàgine allegòrica, e duncas cuende•lu a sos àteros poetas e a su pùblicu. A unu a unu, sighende un'òrdine regulare, sos poetas cantant e sa faina issoro est mescamente de cumprèndere sos messàgios, semper suta metàfora, che su fundadore - manu•manu - inghitzat. Sos cummentos o sas pregontas issoro, duncas, depent èssere a filu cun su tema seberadu, ma depent finas èssere coerentes cun su significadu cuadu (su fine) chi, de borta in borta, essit a campu a dae chi sa cantada sighit. Custu est su filu printzipale subra su cale si desvilupat s'arresonu poèticu in sa cantada. Ma paris cun custu, però, bi nd'at àteros chi s'ammesturant a su primu. Petzi chie connoschet su còdighe, sos mecanismos chi ghiant sa poesia cunforma a custa traditzione, podet detzifrare e cumprèndere significos fungudos e bene assentados ma, coerentes e a filu.
Difatis sos poetas, a prus chi sighint e chistionant de su fine de sa cantada, de unu chirru faghent comente un'intritzu, est a nàrrere una contierra chi pertocat su tema printzipale de sa cantada, dae s'àteru chirru cuntrastant, a manera lìbera de su totu, ma chi sighit cunventziones e modellos afirmados dae tempus, de cale si siat arresonu (dae s'istòria a sa poesia, dae sa catza a sa religione, etc.), chi non b'intrat nudda cun su tema tzentrale.

In intro de sa traditzione, est galu forte s'ammentu de paritzos poetas de giudu de su tempus passadu, comente Pascale Loddo, Efis Loni, Frantziscu Farci, Massiminu Moi, Giuanne Broi e Rafaele Urru. Intre sos poetas chi galu cantant in dies de oe podimus mentovare a Antoni Pani, Emanueli Saba, Eliseu Vargiu e Pàulu Zedda.
Sa cantada campidanesa si podet ascurtare a dae chi faghent una festa in pratza pro su patronu: de custa si podent ammentare sa de Santa Bàrbara de Sìnnia (sa de tres domìnigas de Trìulas) e cudda de Santa Elene patrona de Cuartu Santa Elene (14 de Cabudanni).


"Cantada campidanese: sterrina di muttettu" (frammento). Esecuzione Francesco Loddo. Registrazione amatoriale realizzata nel 1960 a Monserrato (archivio privato di Paolo Bravi, Cagliari).