Su cantore Frantziscu Cubeddu cun sa chiterra (particulare)

Càntigu a chiterra

Sende chi est ligadu, pro traditzione, a cuddas situatzione ue sa gente s'apentat, su càntigu a chiterra cuntenet livellos esecutivos diferentes, unu amatoriale e unu de ispetzialistas. In ambos duos livellos sa cantada previdet semper un'intreveradura de prus de unu cantadore sighende formas mètricas e musicales definidas. Ogni cantore at un’istile piessignadu in sa cantada.
Sende chi est ligadu, pro traditzione, a cuddas situatzione ue sa gente s'apentat, su càntigu a chiterra cuntenet livellos esecutivos diferentes, unu amatoriale e unu de ispetzialistas.
Su livellu amatoriale est cuddu de sas ocasiones ue sa gente s'adòbiat (sas riuniones, su sero, intre amigos in sos bar e in sos tzilleris, in sos ispuntinos e in sas festas privadas) e lu contivìgiat unu nùmeru, malu a definire, de òmines e fèminas (custas, a dae chi b'at adòbios privados e familiares ebbia).
In su livellu ispetzialìsticu agatamus ebbia unu grupu minore de cantadores e sonadores (pro su prus òmines) professionistas o semiprofessionistas chi tenet s'ispàtziu primàrgiu suo in sas garas chi si faghent in palcu, a sas festas de sas biddas. In ambos duos livellos sa cantada previdet semper un'intreveradura de prus de unu cantadore sighende formas mètricas e musicales definidas. A dae chi cantant sos diletantes mai s'ischit cantos ant a èssere sos cantadores e totu sos chi s'agatant in custos adòbios podent, a turnu, cantare issos puru. In sas garas, a s'avesu, sos cantadores chi faghent comente unu disafiu sunt tres o bator, subra sa base de unu mollu melòdicu comune. Dant proa de tràgios vocales cumplicados e galanos meda, ue amesturant abilidade de ornamentos e chircas primorosas espressende•si, pro apentare unu pùblicu mannu de ascultadores amantiosos chi los ischint apretziare e giuigare.
Ogni cantore tenet su tràgiu suo, est a nàrrere unu istile piessignadu in sa cantada. Sa forma mètrico-musicale subra sa cale si fundat su càntigu a chiterra est su càntigu in re (boghe in re est, a s'ispissu, s'espressada chi definit pro metonimia totu su repertòriu) in versos otonàrios e a ritmu binàriu, chi si pessignat pro s'andanta pàsida e pro una melodia chi si cantat dereta. Ateretantu ispàrghidas, comente formas, sunt finas Sa nuoresa, chi tenet un'andanta prus lestra a ritmu ternàriu, e chi in sa gara sighit semper su càntigu in Re de s'abertura, e Sa corsicana, a ritmu parìvile, e paret chi protzedat dae sa Còrsica, Sos mutos e Sa disisperada. Àteras formas sunt, pro su prus, reservadas a sos cantadores professionistas: tipu su Mi e La, su Si bemolle, su Fa diesis, sa Filugnana, Sa Gadduresa e gasi sighende.
S'acumpangiamentu de sa chiterra (sa chiterra sarda, cun pretzisione, chi est prus manna cunforma a s'istrumentu normale) a prus chi garantit a su càntigu sa base armònica, si piessignat (massimatotu a livellu professionìsticu) pro sa variedade in sas tècnicas de s'arpègiu e ca filat trama de contrapuntu cun su càntigu. A costàgiu de sa chiterra, dae sos annos sessanta, (a s'ispissu in su livellu amatoriale, belle semper in cuddu professionìsticu in sas garas) agatamus sa fisarmònica, chi subra s'impiantu armònicu fissu de sa chiterra, sestat abelliduras dechidas e intermesos tra sas partes de sos cantadores.
Finas si est minore su mundu de su càntigu logudoresu a chiterra at pesadu una filera de nùmenes de cantadores famados de su tempus passadu, e medas de cussos oe etotu, sunt ascurtados pro more de una cantidade manna de registratziones sonoras chi ant lassadu. Nde mentovamus calicunu ebbia: Cicheddu Mannoni, Lenardu Cabitza, Frantziscu Cubeddu, Serafinu Murru, Frantziscu Falchi, Maria Teresa Cau, Luiginu Cossu, Giusepe Chelo, Tonino Canu e paritzos chitarristas che a Adolfo Merella, Nicolinu e Aldo Cabitza.
In dies de oe, sas garas intre cantadores professionistas si faghent fintzas in cuntestos no de festa e sunt trasmissas in direta dae sa ràdio e dae sa televisione, mentras chi in sas bancarellas s'agatant unu muntone de cassetas e CD cun intzisiones de sos cantadores e de sas garas prus nòdidas de sos cantadores prus famados.
Est normale a ascurtare una gara de càntigu a chiterra in cale si siat festa de sas biddas. Intre custas si podent annoditare cuddas chi, annu cun annu, faghent in Bunnànaru, Piaghe, Bonolva, Riola sardu, e sighidas dae amantiosos medas. Dae unu pagu de tempus, s'ammàniant manifestatziones in ammentu de sos cantadores famados de su tempus passadu, de Serafinu Murru in Zerfaliu, e de Nigolinu Cabitza in Codrongianus, chi sunt ocasiones pro intèndere cantende a primore e a livellu professionale. De importu mannu sunt fintzas sos cuncursos comente s'"Usignolu de sa Sardigna" chi si faghet dae trinta annos, in s'istiu (sa data càmbiat) in Otieri.
In su meridione de s'isula tenent a parusu àteras crezes de càntigos a chiterra, comente su càntigu chi li narant a curba, su càntigu a torrida e su càntigu a mutetu, oe belle semper a livellu professionìsticu (o semiprofessionìsticu) e si faghent mescamente in intro de sa cantada campidanesa.



"Canto in Re" (frammento da una gara in "su palcu"). Esecuzione Luigino Cossu (voce), Nicolino Cabizza (chitarra). Registrazione amatoriale realizzata nel 1963 a Giave (archivio privato di Tore Carboni, Decimomannu).

Bibiografia
B. Lortat Jacob, "Improvisation et modèle. Le chant à guitare sarde", in L'Homme, XXIV/1, 1984, pp. 65-89, con disco allegato 33 giri, 17 cm;
A. Carpi, Canti sardi a chitarra. Un sistema tradizionale di competizione poetico-musicale, Roma, Il Trovatore, 1999;
G. Perria, La Gara a chitarra e i suoi protagonisti, Selargius, Domus de Janas, 2006;
P. Angeli, Canto in re. La gara a chitarra nella Sardegna settentrionale, Nuoro, ISRE, 2006.