Giuseppe Sciuti, Proclamatzione de sa Repùblica tataresa, 1880 ca.

Sos istatutos tataresos

Sos istatutos tataresos rapresentant s'ùnica fonte chi nos est abarrada subra s'ordinamentu giurìdicu de sa Tàtari comente comuna, chistida de su restu in ie matessi in s'archìviu istòricu de sa tzitade.
Sos Istatutos sunt fatos de tres libros, su primu pertocat s'organizatzione de sa Comuna e de sos ufìtzios suos, sa politzia urbana e rurale, su cummèrtziu; su segundu su deretu tzivile, su de tres su deretu penale. Sunt arribados a nois in chimbe còpias, ma isceti sos duos còdighes in pergamena in s'iscritura gòtica testuale italiana sunt de s'època de sa Tàtari comunale, cando sa tzitade fiat ligada comente "Comune pazionato" a sas Repùblicas de Pisa in antis e de Gènova dae su 1294. Sa traditzione manoscrita de sos Istatutos tataresos est bundante, ma non pèrpere. Sunt arribados a nois chimbe manoscritos in totu, tres in vulgare sardu logudoresu e duos in latinu. Su prus antigu est de su 1316, a su tempus de su podestà genovesu Cavallino de Honestis. Una còpia in vulgare de sos istatutos tzitadinos depiat èssere chistida in sa cùria de sa Comuna, a disponimentu de chie si siat aeret chertu a dda cunsultare. Su capìtulu CXXXVII de su primu libru proibiat a su podestà in càrriga de islacanare dae su distretu de sa tzitade. De sos 29 annos cando Tàtari fiat Comuna cun su refrantu de sa Repùblica de Gènova, nos abarrant isceti duos documentos: s'atu de confederatzione formalizadu cun Gènova su 24 de martzu 1294 e sos Istatutos. Conventzione e Istatutos formant unu grupu chi, pro su chi pertocat su guvernu populare e sos Còdighes de repùblicas, est ùnicu in s'istòria de sa Sardigna.