Giuseppe Biasi, Mangianu in una bidda sarda

Variedades logudoresas

Is variedades logudoresas de sa limba sarda, pro annos e annòrios, sunt istadas apretziadas dae is istudiosos comente cuddas prus caraterìsticas e cunservativas cunforma a su latinu.
Is resurtos de is labiovelares ("limba" in tames de "lingua", "abba" in tames de "acua") e de is oclusivas, e puru su tratamentu morfològicu e lessicale ant cunfirmadu a s'ispissu custa tesi. Àteros fatos medas si diant pòdere galu mentovare pro faeddare de is diferèntzias chi oe si podent iscumproare intre su logudoresu e su campidanesu: s'artìculu plurale diferente pro gènere (maschile "sos", feminile "sas" contra "is" ùnicu, de is variedades meridionales), s'aguantu in s'impreu de unas cantas formas pronominales (nos ant bidu, "ci hanno visto", pro "s'ant biu"), un'impostatzione diferente de sa pregonta cun sa partighedda "A" in dae in antis (a benis a domo? Pro "vieni a casa?", contra "Benis a domu?"). In prus, in su logudoresu is tres coniugatziones de su paradigma verbale sunt in "are", "ere" e "ire". Finas is variedades logudoresas (chi s'isterrent prus a tesu de su chi si mentovat Logudoro) in s'internu issoro si partzint in zonas cun caraterìsticas iscuncordantes e, in fines, cherende èssere pretzisos, ogni biddatzolu o bidda tenet su faeddu diferentziadu suo. Is variedades prus setentrionales, pro fàghere un'esempru, sunt istadas conditzionadas dae su cuntatu cun su toscanu in su medioevo (si narat "fiore" imbetzes de "frore") e tenent fonemas particulares in is nessos cunsonànticos "sc", "lc" e àteros. Is variantes de su Baroniesu, prus a curtzu a su barbaritzinu, ant mantesu sa "t" intervocàlica de su latinu "andatu" o "annatu", imbetzes de "andadu". Su logudoresu comune e regulare est cunsideradu cuddu de su Màrghine e Gotzèanu.