Giovanni Marghinotti, Festa sarda in su sartu, 1861

Variedades campidanesas

Onni classificatzione est semper arbitrària, ma in Sardigna in intro de is dialetos sardos meros e sìncheros sa divisione prima e fundamentale atenet a s'ispàtziu linguìsticu setentrionale in ue si faeddat su logudoresu e cuddu meridionale in ue si faeddat su campidanesu.
Is diferèntzias intre is duas famìlias prus mannas de is dialetos sardos sunt prus de aparèntzia chi non de sustàntzia ca s'iscumproat un'unidade linguìstica e sintàtica làdina. Non sunt seguras seguras mancu is làcanas intre is duas àreas pro ca esistet una zona de mesania in ue s'agatant faeddadas chi bogant a campu, a su matessi tempus, resurtos de su logudoresu e de su campidanesu. In fatu a Wagner s'indicant a parusu is dialetos de s'àrea campidanesa (chi incluit pagu prus o mancu su Sulcis, su Sarrabus, sa Trexenta, sa Marmilla, un'ala de s'Ogiastra e su Sartzidanu) comente cussos chi diant àere tentu mudòngios prus mannos pro more de su cuntatu annoadore cun su pisanu e su toscanu, in su medioevu. Prus a notu: sa palatalizatzione de is oclusivas velares, comente in s'esempru "čéntu", e su resurtu italianu de is labiovelares comente mostrat su tipu "ákwa". Custos congruos sunt istados postos in discussione dae istùdios noos e reghentes chi diant fàghere derivare is diferèntzias imbetzes dae is tempos diversos de sa latinizatzione. Is variedades campidanesas tenent su piessinnu de s'artìculu plurale ùnicu "is", de s'infinidu de sa prima coniugatzione in "ai" (andai, torrai, giogai), de sa desinèntzia de sa de duas e tres coniugatziones in "iri".