Su sardu limba romanza

Su sardu est una limba "romanza" o "neolatina", est a nàrrere unu domìniu linguìsticu chi derivat dae sa limba faeddada dae is Romanos antigos. A sa matessi manera sunt su portoghesu, s'ispagnolu, su catalanu, s'otzitànicu, su francu-proventzale, su frantzesu, s'italianu, su ladinu, su friulanu, su corsu, su dalmàticu (oe isparèssidu) e su rumenu.
Gasi comente iscriet Giovanni Lupinu in s'istòria de sa limba sarda sua ("Storia della lingua sarda"), impreende una metàfora fitiana in is istùdios glotològicos e ispirada a sa parentella umana, custas podent èssere cramadas "limbas sorres" ca sunt ligadas a una "limba mama" comuna. In paràulas prus pretzisas, custu cheret nàrrere - a manera cuncreta - ca in su protzessu longu de formatzione de sa limba isulana, chi durat finas a sos tempos nostros, sa conchista romana de s'ìsula in su 238 a.C. e sa difusione ampra de su latinu chi cunsighit in su territòriu chi faeddaiat paleosardu e pùnicu, est, de a beru, s'episòdiu tzentrale e prus importante, destinadu a marcare a manera funguda s'ossadura de sa limba chi at a cumentzare a essire a campu cun is documentos a pustis de su 1000 p.C. A cantu relatat Max Leopold Wagner, sa cunservatividade de sa limba sarda cunforma a su latinu est unu datu achiridu: "Su sardu, gasi comente si presentat in is documentos antigos e comente galu oe si pronùntziat in is regiones tzentrales e mescamente in su de Vitzi e in su de Nùgoro, si podet cunsiderare, finas pro sa fonètica, su sighidore prus sìncheru de su latinu". Una definitzione de sa limba sarda chi at tentu fortuna meda intre totu is istudiosos e amantiosos de filologia.