racconti

S'eligheddu e su fogu

Il leccio e il fuoco

Ascolta l'audio:

Giuanne aiat piantadu un'elighedda in sa tanca de su babbu, a s'ala de sa Serra; ma isse lu giamat "eligheddu", comente chi esseret istadu unu cumpanzeddu. Andaiat onzi domíniga a li dare cara, ca li cheriat bene, bene meda.
S'elighedda creschiat a pagu a pagu, cuntenta de su chi li daiant su chelu e sa terra: allegra dae s'arbéschida a s'intirinada e fintzas a denote suta sos isteddos, cuntenta de sos carignos de su bentigheddu in beranu, de su sole caldu in istiu, de s'abba frisca in atunzu, de su nie fritu in ijerru.
Ma una die de Làmpadas... sarvamentu! a cussa tanca arrivat su fogu: bentu caldu chin nuscu de fumu... su chelu de colore arantzu e murratzinu... limbas de fogu chi current che coloras a intro de sa tanca...in unu mamentu sos àrvures mannos de suerzu e de élighe sun totu allutos, consumidos, usciados! Issos chi pariant sempre potentes che gigantes!
Giuanne curret, curret a tocheddu de coro a bídere: "S'ànzelu de sa guàrdia! Eligheddu meu... tue puru totu brusadu! Arvureddu bellu, fiore meu istimadu - li narat pianghende - chie, chie t'at fatu custu? Ue sunt sas fozas tuas birdes e su truncu sanu e forte? Ma como... como bi so eo a ti fàghere cumpanzia". Asciutèndesi sas làgrimas, Giuanne s'imbenujat a costazu de s'arvureddu a lu ninniare, pro su sonnu de s'atunzu e de s'ijerru, pro s'isetu de su beranu.

Eligheddu minore

Élighe meu, eligheddu minore,
eo piantadu t'aio chin amore,
chin amore t'aio piantadu,
élighe meu, elicheddu istimadu!

Ohi manu mala t'at postu fogu!
E non fit búglia, nemmancu giogu!
Giogu non fit ca tue, eligheddu,
como ses brusadu e nieddu!

Chin custu cantu t'ajuo a sanare,
gai fozas noas as a bogare.
Como drommi e iseta su beranu,
Élighe meu, eligheddu galanu!

 

Valid XHTML 1.0 Strict